Un an bun, prietene

Ai venit să ne strângi mâna, la Locmiquélic, la Port Tudy, la La Trinité, la Arzal sau la La Roche Bernard. Ai avut încredere în noi, ne-ai dat pe mână un velier pe care nu-l cunoșteam, ai strigat, vesel ca un puștan, pe digul de la La Trinité « ați pus prelata pe dos », ai pus pe Facebook poza aia cu inscripția « Au îndrăznit… ». Ai venit la noi să ne propui sa degustăm o sticla din cel mai bun Champomy. Ne-ai invitat la masa, la Piriac, la Penestin, prin alte locuri, și prietenia ta ne onorează. Ne-ai trimis mesaje de simpatie care nimereau de fiecare data la momentul potrivit. Ne-ai ajutat sa ieșim cu basma curata dintr-o poveste sordida cu un apartament, ne-ai ajutat sa-l vindem la un preț bun, ne-ai găzduit, când aveam nevoie, ne-ai dat o mâna de ajutor ca sa-l zugrăvim. Ne-ai invitat la prânz, pe oglinda apei, pe noi care nu reușeam sa mai plecam, pe apa. Ne-ai dat un brânci, înainte, când aveam tendința sa ne lamentam despre soarta noastră…
Si am luat-o înainte…
Ne-ai susținut, într-un montaj financiar complet nebun… pentru iahtul vieții noastre… si tu, sora-sa, ai fost la cârma în cursul aceleiasi manevre periculoase, am facut o escala la tine în orasul ovalului roz si tu umpleai paharele cu aceeasi « meserie » ca în Corsica, tu, seful de cart al aperitivelor nenumarate. Ne-ai urmarit construind cea mai minunata barcuta din lume, ne-ai lasat sa neplimbam cu cea mai artistica masinuta din lume, ai fost a doua mama a musului echipajului. Ai fost pe punte si în careul lui Roz Avel, ai sorbit un Punch Planteur si ne-ai urat « vânt bun ». N-ai putut urca la bordul lui Roz Avel, dar într-o zi o sa vii, suntem convinsi. Ne-ai oferit o carte, un pavilion, o vaza… un pupic. Ne-ai pus deoparte un regulator de alura la tine în garaj, un briceag la tine în iarba, ne-ai facut surpriza anului, în mijlocul unei cozi, la aeroportul din Porto. Ne-ai gatit scoici, tu si Prosper. Ne-ai tinut parâmele, în ecluza, si ne-ai spus « n-o lalaiti… » ceea ce nu ne-a împiedicat sa stam câteva ore înfipti în namol, la gura Estuarului La Vilaine.
Si am luat-o înainte…

Ne-ai facut cadou un méga Gwenn ha du în port la Gijon, dar ai trecut pe seara sa verifici ca l-am înaltat, la babord… norocul nostru ca-l înaltasem, la babord. Ai onorat farfuria de spaghetti cu sartine. Ne-ai ajutat sa petrecem niste momente minunate la A Coruña, de la demontatul electromotorului la « E-sleeve » cazuta în apa, la instalarea lui Hydrovane si la câteva sedinte de vâslit prin port, la bordul lui Little Gu. Ne-ai umplut de veseie cu barcuta ta din placaj plina de prunci roscati ca niste irlandezi, skipperul tau cu nume prestigios, secundul tau plin de caldura si de farmec. Ai oferit o cafea unui skipper pe care nu-l cunosteai, un tip de pe velierul ala frantuzesc la ancora în fata plajei Mayor, era într-un bar din Malpica, mi-ai explicat insistent ca pe-aici se cheama Coasta Mortii. Ne-ai trimis mesaje încurajatoare de la Muxia. Ne-ai prezentat superbul tau catamaran galben, la Sada, tocmai gasisesi niste cascaval de-àla bun, de-ala evetian. Ne-ai povestit cum ti-ai construit superbul tau yacht verde din lemn laminat, la Escarabote, ai venit sa ne gusti mâncarea si datorita tie am descoperit « Licor de leite ». Am împartit un blid de lasagne, împreuna, la Muros, ne-ai invitat sa bem o bere la bordul joncii tale, ne-ai atentionat, la ancora, la Abelleira « bagati de seama, când iesiti de-aici, nu trageti prea aproape de « viveiros », acolo în fund, e plin de bolovani », si ne-a ajutat.
Si am luat-o înainte…

Am navigat cot la cot în Ria de Arousa, am împartasit nenumarate pahare de aperitiv sub prelata, la umbra, ne-ai gatit « pimientos de Padron », tu ne-ai oferit o carte pe care va trebui, la rândul nostru, s-o transmitem unor marinari, în trecere pe la noi prin careu. Ne-ai ajutat sa ne extragem ancora si lantul din menghinea lor de piatra, ne-ai agatat parâmele când am ajuns la ponton, la Nautico Barrana, disperati, dupa aventura zilei. Ne-ai învatat sa facem empanadillas. Tu ne-ai învatat sa instalam o plasa. Ai împartit cu noi o nefericita de « centolla » care nu avea prea multa carne pe sub clesti. Ne-ai însotit pe creste de-a lungul lui Rio Pedras, sa ne îmbaiem în piscinele naturale. Ne-ai facut poze, « cu toate pânzele sus », în fata insulelor Ons. Ne-ai încurajat sa lasam ancora sub vântul digului, la Combarro. NE-ai aratat acuarelele tale, ai povestit de pictura cu capitanul, am admirat tinuta si stapânirea de sine a echipajului tau… Ne-ai servit o « cana » în « taperia » ta cu numele vasului nostru. NE-ai povestit viata ta la Paris, erai bucatareasa lui « messié Pompidou, bou sabez, le ministre… ». Ne-ai povestit micile tale mizerii, cardul Visa, drogatii din Porto Deportivo, « et patati et patata ».
Si am luat-o înainte…

Ai venit sa ne vezi, cu barcuta ta pneumatica, si ai facut un stânga-mprejur pudic când, la ancora în fata plajei de nudisti, armatoarea încerca sa-si bronzeze sânii. Ne-ai însotit pe coclaurile de pe Monte Facho, am contemplat Cabo de Home si ne-am întrebat, despre Castro àsta… oare unde erau budele ? Ne-ai linistit, când am spart Little Gu în elicea lui Perkie, ne-ai luat pe toti cu forta sa chefuim la San Pedro, ne-ai scos din rahat, cu dinghy-ul tau pneumatic, când am ajuns, fara elice si fara vânt, la pontonul lui Club Nautico de Rodeira. Ne-ai împrumutat o cheie de bujii, ne-ai dat datele unui fabricant de elici si asa a început o prietenie agreabila. Ne-ai împins pâna la cheiul santierului naval, ne-ai cumparat acuarele ca sa ne putem plati elicea, ne-ai ajutat pur si simplu sa ne platim elicea, inventând un pretext oarecare, neinventând nimic, ne-ai împins iar înainte, cu un brânci peste fese.

Si am luat-o înainte…
Ne-ai primit în port ca pe niste prieteni, ne-ai pus la dispositie instalatiile, hangarul. Ne-ai reparat motorul, ne-ai schimbat axul elicei, invitat la crâsma, dus cu masina la gara, ai fost cel mai simpatic dintre toti mecanicii. Ne-ai slefuit « oglinda » coca lui Roz Avel, ai gasit tot timpul câte-o vorba buna de spus, chiar daca uneori era în gallego, ne-ai convins sa ne ducem sa desenam « el Cruceiro de Hio ». Ti-au placut acuarelele, ne-ai facut gestul prietenesc de a cumpara câteva. Ne-ai oferit cel mai incredibil platou de « mariscos » din viata, ne-ai servit un blid de « chipirons de la Ria » fara pereche, chiar daca la tine acolo are nume portughez. Ai venit la bord sa ne iei un interviu, cu fotograful tau cu tot, si te-ai cam speriat când, legat de ponton, sub rafale de 35 de noduri, vasul lua banda. Articolul ne-aé placut. Ne-ai emotionat, cu zâmbetul tau perpetuu, cu pruncul tau pe cale de a se naste, cu disponibilitatea de orice clipa. Ne-ai ajutat. Si am luat-o înainte…

Ne-ai împins înainte, sa pregatim o expozitie. Ne-ai gasit o super sala. Ne-ai dat o mâna de ajutor monumentala pentru tot ce trebuia facut acolo. Ne-ai primit acasa cu lacrimi în ochi. Ai alergat cu mine peste tot. Ai stat cu mine de povesti, ai stat noaptea s-o ajuti pe armatoare cu cele 80 de « empanadillas ». Ai lipit afise. Ai venit sa ne vezi, la vernisaj. Ai venit dintr-un capat de tara sa ne vezi. Si tu ai venit din alt capat de tara sa ne vezi. Si voi, nebuni dupa barci, nu neaparat dupa acuarele, ati venit din diverse capete de tara ca sa ne vedeti. Ai tinut un discurs formidabil. Ai lansat niste idei formidabile. M-ai invitat la o emisiune de televiziune formidabila. Mi-ai vorbit despre pasiunea ta pentru barci cu vele, despre iahtul prietenului tau, despre povestea lui, despre victoriile în regate. Mi-ai facut un pic de loc, la tine pe blog, ca sa-mi public elucubratiile. Mi-ai scris niste lucruri minunate. Ne-ai transmis cheful de-a face lucruri minunate. Ai visat împreuna cu mine la un proiect minunat, pe care o sa-l facem într-o zi, împreuna. Ti-au placut acuarelele mele, tu care faci acuarele minunate.
Si am luat-o înainte…

Ai parcurs o frântura de drum, împreuna cu noi. Ai mai parcurs o frântura de drum împreuna cu noi, tare ne-a placut… Ai luat afacerile în mâna, afaceri care începusera s-o ia razna. Ne-ai primit în casa ta, superba, ne-ai pus un pahar de « Floc », ne-ai pus un pahar de vin alb, ne-ai servit cu fileu de rata, ne-ai pus un pahar de « Armagnac », ne-ai servit cu prietenie, în niste halbe mari… Ne-ai îngrijorat, ne-ai întristat, ne-ai însotit, ne-ai asteptat, ne-ai vazut plecând la drum..
Si am luat-o înainte. Din nou. Înca un tur de manivela De la 13 la 14.

Te-am luat la « per-tu », prietene. Poate ca te-am uitat, pe undeva, printr-un port. Nu te-am uitat, sigur nu, esti pentru totdeauna la noi în suflete. De-acum încolo faci parte din echipajul lui Roz Avel.
Îti multumim ca ai fost pe lânga noi în 2013. Sa fii fericit, sa fim fericiti. Sa mai dam un tur de manivela.
Pentru turul urmator ne vedem în 2015. Noi o sa mai înaintam cu câteva mii de mile.Împreuna. Un an bun, prietene.